PuiuBlog

Am ajuns întâi în Sovata, nu pentru că nu am fi nimerit Praid. Nu, e chiar în drum ) Partea proastă e când trebuie să ghiceşti unde trebuie s-o iei spre salină. După ce ne-am întors de la Sovata, am primit instrucţiuni de la un localnic să cotim dreapta imediat după podul peste Târnava numaiştiucare. Eu nu am văzut nici măcar suporţii de la vreun indicator. În fine, am zărit gaura aia neagra cu ‘noroc bun’, am parcat prin preajmă şi am încercat să ne dăm seama cum coborâm în salină. La vreo sută de metri de gaura neagră cu ‘noroc bun’ am văzut un autobuz şi-o casă de bilete. Preţul biletelor afişat mare: 20 lei adult. Am zis că ori e cel mai scump buz din lume, ori sunt biletele cu care intrăm în salină. Faza e că tre’ să te urci în acel buz, care te duce (prin gaura aia neagra) spre intrarea în salină. Odată intrat, a gonit nebuneşte la vale, geamurile mi se păreau calde de la frecarea cu pereţii minei. Atât de aproape erau…

5 minute a durat goana prin întuneric, apoi verificarea biletului şi coborârea scărilor spre lucrul după care-am plecat de-acasă. Am făcut eu ceva clip pe-acolo pe jos, dar nu mai ştiu ce naiba am făcut cu cablul de date, dar Nuţu a pozat pe ici pe colo (sony dsc h50).

‘Jos’ sunt măsuţe cu priză şi wireless, cafenea, restaurant, şi muuuulte locuri de joacă pentru copii. De fapt, e un loc foarte vesel (dacă nu stai mult!) datorită râsetelor plozilor de prin gonflabile şi leagăne. Stai mai mult, cam dileşti. Noi n-am stat mult )))